From the monthly archives: June 2011

După ce Brian Singer (The Usual suspects, Superman Returns), regizorul primelor două filme din serie, a renunţat la continuarea acestor proiecte, ecranizările după benzile desenate X-Men au luat-o în jos. X-Men: The last stand a fost sub primele două filme, iar X-Men Origins: Wolverine a fost un fiasco.

Aşa că X-Men: First Class avea datoria de a da un suflu nou francizei, optîndu-se pentru o privire aruncată asupra tinereţii celebrilor mutanţi, regia încăpînd pe mîna lui Matthew Vaughn, venit după ecranizarea cu succes a unei alte benzi desenate, şi anume: Kick-Ass.

Actori tineri au luat locul celebrităţilor, pentru a-i întruchipa, printre alţii, pe profesor X, Magneto, Mystique, Beast sau Azazel.

Pentru început, filmul reia o secvenţă din primul film X-Men, în care Erik (viitorul Magneto) este despărţit de părinţii săi de către soldaţii nazişti, iar el îndoaie o poartă din metal, aceasta fiind prima manifestare a puterilor sale. În primul X-Men, scena se oprea aici, însă în First Class este extinsă pentru a urmări dezvoltarea lui Erik, capturat de ofiţerul Sebastian Shaw (Kevin Bacon) şi forţat să-şi folosească abilităţile pentru diverse experimente. Hrănit de ură, Erik creşte vînîndu-i pe ofiţerii vinovaţi de moartea părinţilor săi, străbătînd în acest scop toate continentele. Rolul lui Magneto i-a revenit lui Michael Fassbender (Inglorious Basterds, Centurion), un actor aflat pe val (printre proiectele sale viitoare fiind A Dangerous Method, în regia lui David Cronenberg unde îl va juca pe Carl Jung; Prometheus, în regia lui Ridley Scott).

În acest timp, tînărul Charles Xavier se specializează în genetică, trăind într-o vilă extrem de luxoasă alături de Raven (viitoarea Mystique), de care este foarte ataşat şi pe care o prezintă tuturor drept sora sa. Xavier este jucat de către James McAvoy, un actor pe care îl apreciez mult şi pe care l-am văzut prima dată în ecranizarea tv Children of Dune.

Acţiunea filmului (în afară de prima parte, care se desfăşoară în preajma celui de-al Doilea Război Mondial) are loc în jurul anului 1962, anul Crizei Rachetelor, de care este legat viitorul mutanţilor. În timp ce Shaw, acum mutant cu puteri enorme, încearcă să producă un cataclism la nivel global, o agenţie guvernamentală este pe urmele sale. Datorită echipei de mutanţi care îl însoţeşte pe Shaw (războinicul Azazel, telepata Emma Frost), agenţia respectivă are nevoie de ajutor, aşa că apelează la tînărul Xavier.

În urma unei scene de acţiune, Xavier îşi uneşte forţele cu Erik pentru a începe recrutarea mutanţilor pentru agenţia respectivă. Aflăm începuturile lui Cerebro şi îl cunoaştem pe Hank McCoy/Beast, aflat încă sub formă umană.

Pentru cele două ore cît are filmul, scopul propus pare aproape imposibil: urmărirea personajelor cheie în evoluţia lor, recrutarea (care implică apariţia unui număr mare de personaje, unele dintre ele fiind abia schiţate, durata apariției or fiind prea mică), legătura care se formează între mutanţi, transformarea, împărţirea taberelor, progresul tinerilor mutanţilor în privinţa controlului asupra propriilor puteri şi apariţia conflictelor. Probabil firul narativ s-ar fi pretat mai bine pentru două-trei filme, lăsînd loc suficient pentru a dezvolta cum se cuvine personajele. Totodată, acest demers ar fi putut fi periculos şi probabil ar fi fost greu de menţinut atenţia publicului de-a lungul unei asemenea întreprinderi. O mulţime de lucruri se cereau a fi explicate din trecutul mutanţilor. În unele locuri, scenariul reuşeşte să treaca cu brio testul, în altele păşeşte nehotărît.

Dialogurile, de pildă, sînt extrem de patetice uneori, mai ales cînd ar trebui să fie emoţionante. Mă gîndeam la filmul The Way Back al lui Peter Weir, pe care l-am văzut de curînd. Acolo, în afară de un singur personaj care e vorbitor nativ de engleză, restul sînt străini şi vorbesc o engleză stîlcită. Totuşi, aceştia reuşesc să spună mult mai mult prin fraze scurte, însă gîndite atent, decît toate personajele din First Class.

Filmul este extrem de amuzant şi chiar are cîteva secvenţe memorabile, însă pe alocuri pare neşlefuit. Relaţia dintre Charles şi Erik este cu siguranţă unul dintre punctele forte ale filmului, aşa că, dacă sînteţi fani ai filmelor anterioare, nu ar trebui să rataţi First Class.

Următorul film al francizei va fi The Wolverine care va urmări în continuare traseul lui Logan. Din păcate, deşi a fost anunţat ca regizor, Darren Aronofsky (Requiem for a dream, The Fountain, Black Swan) a spus pas, iar locul i-a fost luat de James Mangold (3:10 to Yuma).

Ioan Todoran

 

Trei volume de povestiri de Liviu Radu, toate apărute la Millennium Books. Ce v-aţi putea dori mai mult, într-o zi de vară, cînd căldura vă copleşeşte şi numai o pauză de lectură plăcută, la umbră, în compania unei beri reci, v-ar putea salva de la topire?

Vă spun eu: un eco-thriller semnat Norman Spinrad, care o să vă facă să uitaţi şi de căldură şi de grijile de zi cu zi. Cele trei volume ale lui Liviu Radu – Povestiri fantastice, Modificatorii şi Singur pe Ormuza – vă sînt oferite cu drag de Millennium Books cu o reducere de 20%, adică la numai 68 lei + taxele poştale (faţă de 85 lei, preţul de librărie). Romanul lui Norman Spinrad, Imagini la ora unsprezece, e un bonus din partea noastră, de care veţi avea parte gratuit dacă veţi comanda cele trei cărţi ale lui Liviu Radu aici sau la una din adresele aflate în pagina de contact. Oferta de faţă este valabilă doar azi şi mîine (29-30 iunie). Vă aşteptăm!

 

Sandu Florea s-a născut la 28 iunie 1946, în comuna Ghelari, județul Hunedoara.

A absolvit liceul la Brad și Institutul de Arhitectură la București.

Prima bandă desenată, Năzdrăvăniile lui Păcală, a fost publicată în serial în revista Luminița (1968).

După terminarea facultății estee repartizat la Timișoara, unde frecventează cenaclul H.G. Wells. Scrie proză, ilustrează fanzinul Paradox și publică primul album BDSF din România: Galbar, după o povestire de Ovidiu Șurianu.

În 1975 revine în București și se dedică integral benzilor desenate.

A editat revistele BD Carusel și Proteus.

A colaborat cu mai mulți scriitori români, creînd benzi desenate după povestiri de Cristian Lăzărescu, Györfi-Deák György, Ovidiu Bufnilă și a scris texte pentru benzi desenate de Tudor Popa, Daniel Rizea, Cătălin Gospodin.

În fiecare an, la Salonul BD de la Constanța, se acordă Premiul Sandu Florea unui artist român cu o contribuție importantă în domeniul BD.

În prezent locuiește în Statele Unite, unde a lucrat pentru Marvel, DC Comics, Dark Horse etc., contribuind la serii celebre de BD cum sînt Conan, Spider-Man, Captain America, Fantastic Four, X-Men, Batman, Buffy ș.a.

SITE: http://sanduflorea.com

Tagged with:
 

Costel Baboș își lansaează o nouă carte: EPistolar.

Evenimentul va avea loc marți, 28 iunie, la Librăria Cartea de Nisip (Timișoara), ora 18.30.

„Cei ce vor fi în oraș sau în apropiere, la data respectivă, sît invitați să participe. Cărțile vor fi oferite gratuit, ca protest împotriva dublei impozitări aplicate drepturilor de autor, cu semnături și dedicații . Femeile vor fi pupate, desigur.“

(sursa: http://dorianduma.blogspot.com/)

Tagged with:
 

Costel Baboș s-a născut la 27 iunie 1962, în satul Mal, judeţul Sălaj.

Este absolvent al Facultăţii de Chimie Industrială a Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timişoara.

A debutat în 1983, în revista Helion, cu povestirea „Acasă“. A publicat în Paradox, Helion, Jurnalul SF, Orient Latin ș.a.

În 1996 s-a stabilit în Canada.

Volume publicate: Un om din Wayfalua (Marineasa, 1994), Aș crede în Dumnezeu (Cartea Românească, 2005), Un om din Wayfalua și alte povestiri (Bastion, 2009).

Tagged with:
 

Însumate, cele trei cărţi puse la bătaie în acest „pacheţel de vară” v-ar costa în librărie 105 lei. Este vorba de cele două volume apărute în seria Cronicile Companiei Negre de Glen Cook şi de volumul Cronici de la căpătul Pămîntului de Costi Gurgu.

Dacă sînteţi iuţi în tastatură şi le comandaţi la pachet azi sau mîine (27 şi 28 iunie), de aici sau la una din adresele de contact, le puteţi avea pentru numai 70 lei, adică veţi beneficia de o reducere de 33%. Taxele de expediere însumează 6 lei (în cazul expedierii ramburs prin Poşta Română). În cazul expedierii prin curier, veţi achita taxele obişnuite practicate de Fan Curier la expedierile cu ramburs (mai mari, atenţie!, decît cele practicate de Poşta Română). V-aşteptăm!

 

Pe parcursul ultimului an, două edituri recent fondate – Casa de Editură Max Blecher (http://maxblecher.ro/) şi Editura Herg Benet (http://www.hergbenet.ro/) – au demonstrat, prin apariţiile pe piaţa de carte pe care le-au propus şi promovat, că se axează pe cele mai noi discursuri literare contemporane. Miza acestor edituri a fost de la început reprezentată de autorii originali şi neînregimentaţi, a căror literatură poate deschide noi perspective şi direcţii de expresivitate.

Dezideratul comun al Casei de Editură Max Blecher şi al Editurii Herg Benet de a sprijini literatura tînără valoroasă a întîlnit necesitatea tot mai evidentă de a lansa un concurs de debut în care manuscrisele trimise chiar să fie citite. Concursul de debut Max Blecher – Herg Benet li se adresează celor încrezători în puterea literaturii şi în propriul talent, celor care s-au săturat de competiţiile fictive ale căror rezultate se cunosc cu cîteva luni înainte de final. Acest concurs e pentru toţi cei ignoraţi de sistemul editorial pentru a nu tulbura cumva pasivitatea, lipsa de idei şi ierarhiile „breslei”. O şansă pentru scriitorii nedebutaţi în volum de a-şi face cunoscut numele – şi, fireşte, pentru editori, de a propune publicului cărţi adevărate, actuale, greu de uitat.

Desfăşurare:

Concursul va avea două secţiuni: Poezie şi Proză.

Condiţia principală este ca participantul să nu fi debutat pînă acum în volum, indiferent că este vorba despre poezie sau proză. Nu există limită de vîrstă pentru înscriere.

Premiul constă în publicarea a 4 manuscrise cîştigătoare, două de poezie şi două de proză, Casa de Editură Max Blecher şi Editura Herg Benet urmînd a publica cîte un manuscris din cele două genuri literare în toamna anului 2011.

Adresa de e-mail la care vor fi trimise manuscrisele este [email protected]

Data limită pînă la care pot fi înscrise manuscrisele în concurs este 31 august 2011. Manuscrisele vor fi citite de către 7 scriitori şi editori, iar decizia juriului va fi comunicată pînă la sfîrşitul lunii septembrie a acestui an.

Volumele cîştigătoare vor fi lansate şi promovate în cadrul Tîrgului de Carte Gaudeamus 2011.

Regulament:

Pentru a se înscrie în concurs, participantul îşi va face o adresă de e-mail Yahoo!, cu numele manuscrisului pe care îl propune juriului. De exemplu, un participant al cărui manuscris poartă titlul “ceaţă verde” va avea adresa de e-mail [email protected] Numele partipantului NU va fi precizat în e-mailul trimis juriului, ce va conţine manuscrisul, şi nici în interiorul manuscrisului. Încălcarea acestei reguli duce la descalificarea automată.

Este obligatoriu ca fiecare manuscris, indiferent de genul literar, să aibă o întindere suficientă pentru a constitui, de sine stătător, un volum tipărit.

La secţiunea Proză, participantul se poate înscrie atît cu proză scurtă, cît şi cu roman.

JURIUL concursului este format din Ioan Es. Pop, Liviu Antonesei, Radu Vancu, Dan Coman şi Răzvan Ţupa.

Membrii juriului nu vor cunoaşte identitatea concurenţilor, aceasta urmînd a fi dezvăluită după desemnarea manuscriselor cîştigătoare.

 

Locus Online a anunţat laureaţii premiilor revistei, decernate la Seattle în acest weekend. Iată lista cîştigătorilor:

Tagged with:
 

Ieri a încetat din viaţă Martin H. Greenberg, probabil cel mai cunoscut editor de antologii din lume. Născut la 1 martie 1941, acesta şi-a luat doctoratul în Ştiinţe Politice în 1969 şi, începînd din 1975, a predat la Universitatea Green Bay din Wisconsin. A editat prima sa antologie în 1974 (Political Science Fiction, în colaborare cu Patricia Warwick). Ulterior, a publicat aproape 2000 de antologii, majoritatea în domeniul literaturii science fiction, în colaborare cu cele mai celebre nume ale domeniului (Isaac Asimov, Jane Yolen, Robert Silverberg, Harry Turtledove etc.). În anii ’90 a publicat împreună cu Tom Clancy seria Power Plays. Între distincţiile ce i-au fost acordate se numără un Premiu Prometheus în 2005, împărţit cu Mark Tier pentru antologiile Give Me Liberty şi Visions of Liberty (Baen Books), şi un Premiu Solstice în 2009 din partea SFWA, în semn de recunoaştere pentru contribuţia sa adusă domeniului scicence fiction. În România i-au apărut doar două antologii, după ştiinţa noastră: Prietenii Fundaţiei (Nemira) şi Sfîrşitul lumii: Povestiri despre Apocalipsă (Millennium Books). Odihnească-se în pace!

 

…Sau mai exact, Marius Chivu, în revista Dilema Veche:

Dintre toate subgenurile SF-ului, steampunkul mi se pare cel mai simpatic şi, oricum, cel mai artistic pentru că, spre deosebire de cyberpunk, de exemplu, e mai mult fiction decît science în felul său retro care combină istoria alternativă cu speculaţia cultural-politică într-o naraţiune plasată întotdeauna în trecutul secolului al XIX-lea, unde tehnologia are farmecul romantic al anacronismului. Venită dinspre scrierile unor H.G. Wells şi Jules Verne, literatura steampunk s-a lansat şi a primit această denumire în anii ’80 prin revitalizarea imaginarului ştiinţific speculativ victorian, întoarcerea la tehnologia pe baza energiei aburului şi „acuplarea“ unor elemente de science fiction cu fantasy-ul gotic. Nu am suficiente date pentru a schiţa, dacă există aşa ceva, începuturile steampunkului românesc (la noi, SF-ul a fost, şi este, un gen de consum underground), dar, dintre scriitorii aşa-zis mainstream, Bogdan Suceavă a abordat acest tip în literatură în cîteva povestiri de la începutul anilor 2000. Aşa că această antologie are toate şansele să reprezinte adevăratul certificat de naştere al subgenului la noi.

[...] Antologia adună zece scriitori din trei generaţii şi, cu o singură excepţie, povestirile sînt inedite, scrise special pentru acest proiect iniţiat şi coordonat de Adrian Crăciun. Textele sînt, cum se întîmplă de obicei, inegale, dar nivelul este absolut onorabil şi eforturile celor zece de a scrie steampunk în lipsa tradiţiei, remarcabil. Mai ales că autorii, cu una-două excepţii, nu s-au cramponat într-un steampunk ortodox, ci au scris mai degrabă un steampunk fusion, mixînd diverse elemente clasice (dirijabile, aerostate, veliere, computere analogice) cu motive de paranormal sau plasînd acţiunea nu neapărat înainte de 1900, ci şi în comunism sau chiar după.

Citiţi întreaga cronică aici.